Un asteroid care, aparent, încalcă legile fizicii, ar putea distruge Pământul în 2880. Astronomii nu-și pot explica de ce nu se dezintegrează

Cercetătorii au descoperit că asteroidul se rotește atât de rapid în jurul axei proprii, încât ar trebui să se dezintegreze. Totuși, asteroidul 1950 DA rămâne intact și își continua călătoria prin spațiu. Oamenii de știință cred că obiectul nu se dezintegrează datorită unor forțe de coeziune cunoscute sub numele de „forțele Van der Waals”.

Descoperirea a fost făcută de cercetătorii de la Universitatea Tennessee, din Knoxville, Statele Unite al Americii.

Cercetări anterioare au arătat că asteroizii sunt de fapt grămezi de pietriș, rocile fiind ținute laolaltă de gravitație și fricțiune. În cazul lui 1950 DA, specialiștii au descoperit că acesta se învârte atât de rapid, încât ar trebui să se dezintegreze, gravitația nefiind suficient de puternică pentru a-l menține stabil.

Asteroidul are aproximativ un kilometru în diametru și face o rotație completă în jurul axei sale la fiecare două ore și șase minute.

Mai mulți cercetători de la universitatea amintită au vrut să știe de ce acest corp ceresc nu se dezintegrează. Calculând temperatura și densitatea asteroidului, specialiștii au reușit să detecteze forțele de coeziune care țin asteroidul întreg.

„Am descoperit că 1950 DA se rotește mai rapid decât limita de dezintegrare calculată pentru densitatea sa”, a declarat Ben Rozitis, membru al echipei de cercetare. „În condițiile acestea, dacă doar gravitația este cea care ține laolaltă această gramadă de roci, dupa cum se crede în general, ar trebui de fapt să se dezintegreze. În concluzie, forțele de coeziune care apar între particule ar trebui să fie responsabile pentru integralitatea structurală a asteroidului”, a spus cercetătorul.

Mai mult, viteza de rotație a asteroidului, măsurată în regiunea ecuatorială, este atât de mare încât 1950 DA prezintă, de fapt, gravitație negativă, adică, dacă un astronaut ar vrea să se plaseze pe suprafața sa, ar fi aruncat în spațiu.

Prezența forțelor de coeziune a fost prezisă în cazul asteroizilor mici, dar acum este pentru prima dată când cercetătorii au și dovezi clare.

Forțele Van der Waal sunt forțe de atracție care mențin moleculele împreună și sunt foarte importante în chimie, biologie și fizică. Aceste forțe de coeziune apar datorită atracției dintre zonele cu sarcini electrice opuse din interiorul substanțelor care alcătuiesc materia. Puterea acestora este direct proporțională cu mărimea atomilor și a moleculelor. Totuși, forțele van der Waal sunt printre cele mai slabe interacțiuni chimice și, din această cauză, sunt extrem de greu de studiat.

Concluziile studiului au fost publicate în revista Nature, iar noile date au posibile implicații în găsirea de metode de protejare a planetei de un impact cu un astfel de asteroid.

„După impactul din februarie 2013, de la Celiabinsk, Rusia, (când un asteorid a explodat în atmosfera terestră și mai multe fragmente au ajuns la sol, n.r.), interesul pentru găsirea de metode de apărare împotriva impactului cu un asteroid a crescut”, a declarat profesorul Rozitis. „Înțelegerea mecanismelor care împiedică acești asteroizi să se dezintegreze poate ajuta la protejarea împotriva impacturilor viitoare”, a mai spus acesta.

Cercetarea arată că unele tehnici de apărare, cum ar fi trimiterea în spațiu a unor obiecte care să lovească asteroidul, ar putea avea efecte negative, înrăutățind situația.

De exemplu, acestă metodă ar afecta forțele care mențin asteroidul stabil din punct de vedere structural, provocându-i dezintegrarea într-o mulțime de bucăți mai mici, care ar putea să influențeze alți asteroizi aflați pe o traiectorie de coliziune cu Terra.

De altfel, exact acest lucru este posibil să se fi întâmplat în cazul asteroidului P/2013 R3, a cărui dezintegrare a fost surprinsă de telescopul spațial Hubble în 2013 și 2014, posibil din cauza coliziunii cu un meteorit.

Asteroidul 1950 AD călătorește cu o viteză de 15 kilometri pe secundă, raportat la Pământ, și traiectoria sa se intersectează cu Pământul, ceea ce ar putea face să se prăbușească în Oceanul Atlantic, cu o viteză de peste 61.000 de kilometri pe oră.

Specialiștii estimează că un eventual impact al acestui asteroid cu Terra ar avea loc cu o forță echivalentă cu explozia a 44.800 de megatone de trinitrotoluen (trotil sau TNT, n.r.). Comparativ, bomba atomică de la Hiroshima a explodat cu o forță echivalentă cu 16 kilotone de TNT.

Probabilitatea ca 1950 DA să lovească Terra este de 0,3 la sută, dar riscul este, totuși, cu 50 la sută mai mare decât cel al unui impact cu alți asteroizi cunoscuți până acum.

Pământul a fost lovit de asteroizi de-a lungul istoriei. Un astfel de impact este considerat responsabil de dispariția dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani.

Asteroidul 1950 DA a fost descoperit pe 23 februarie 1950, când a putut fi observat pe cer timp de 17 zile, după care a dispărut pentru o jumătate de secol. Pe 31 decembrie 2000, un obiect nou apărut a fost identificat în cele din urmă ca fiind asteroidul descoperit în 1950. Cercetătorii au calculat că, pentru o perioadă de douăzeci de minute, traiectoria lui 1950 DA va pune obiectul spațial atât de aproape de Terra, pe 16 martie 2880, încât o coliziune nu poate fi exclusă în totalitate.

Oamenii de știință spun însă că nu există niciun motiv de panică, sutele de ani pe care le avem în față fiind o perioadă suficientă pentru dezvoltarea unei metode de protejare a planetei.

NASA urmărește în prezent 1.400 de asteroizi cu potențial periculos pentru Terra, identificându-le și calculându-le traiectoriile și probabilitatea de impact.